Ministerul Muncii a avut in dezbatere publica (inca din iunie) un proiect de lege privind modificarea legii 16/2017 , proiect ce se afla deja la Parlament .

Pornind de la experienta din ultimii 13 ani acumulata in colaborarea cu peste 200 de firme , in vederea obtinerii formularului A1 (e101 la debut) , putem concluziona ca cea mai importanta modificare , pentru angajatorii romani, cuprinsa in proiectul de lege promovat de Ministerul Muncii este clarificarea definitiei salariului minim ce trebuie respectat de o firma care detaseaza angajati pe teritoriul altui stat UE .

y) remunerația aplicabilă pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România sau pe teritoriul Confederației Elvețiene – suma de bani stabilită de dreptul intern și/sau practicile naționale ale statului membru pe teritoriul căruia este detașat lucrătorul, reprezentând toate elementele constitutive ale remunerației care sunt obligatorii conform dreptului intern, actelor cu putere de lege și actelor administrative sau convențiilor colective sau sentințelor arbitrale, care au fost declarate cu aplicabilitate generală sau care se aplică în conformitate cu art. 3 alin. (8) al Directivei 96/71/CEE în statul membru respectiv;


De asemenea acest proiect de lege elimina discreditarea dintre agentiile de munca temporara si societatile comerciale, referitoare la dreptul de a acorda diurna lucratorilor temporari (pana acum ANAF considera ca acesti angajati nu sunt „detasati” , deoarece stiau de la semnarea contractului de misiune ca locul muncii va fi pe teritoriul altui stat UE, drept urmare nu discutam de o schimbare a locului muncii prin delegare/detasare , deci angajatii temporari nu au dreptul la diurna/indemnizatie de deplasare) .

”ART. 52

(1) În situația prevăzută la art.5 alin.(2) lit. c), în cazul în care salariatul care a fost pus la dispoziția unei întreprinderi utilizatoare, de către un agent de muncă temporară, care trebuie să-și desfășoare activitatea pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care lucrează în mod obișnuit sau pentru întreprinderea utilizatoare, în contextul prestării transnaționale de servicii de către întreprinderea utilizatoare, salariatul este considerat a fi detașat pe teritoriul respectivului stat membru de către agentul de muncă temporară cu care acesta se află într-un raport de muncă.

(2) Agentul de muncă temporară are obligația de a informa salariatul cu privire la modificarea locului de muncă, în condițiile stabilite de prevederile art. 17, coroborate cu cele ale art. 94 din Legea 53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (3) În situația prevăzută la alin.(1), agentul de muncă temporară este considerat întreprindere, în înțelesul art.3 lit. b)”.

Puteau fi mai expliciti? Cu siguranta! Dar ca de obicei legiuitorul prefera sa ne puna neuronii la treaba si ne invita sa intelegem si ce scrie printre randuri 🙂